daniela

daniela

Friday, February 20, 2015

Sa insemn tot ce sunt si sa fiu tot ce as putea fi

Raspunsul a fost in mine tot timpul...
Nu mi-am imaginat niciodata tot ce as putea fi,
Am avut intotdeauna aripi dar,
nu am avut curajul, sau nu am stiut cum sa zbor.
Raspunsul a fost intotdeauna in interiorul meu dar,
mi-a trebuit timp pentru a-l descoperi.
Nu m-a invatat nimeni, ca o viata fara aripi, 
inseamna imensitatea unei singuratati,
iar o inima fara curaj, sperante fara speranta.
Pentru unii am fost spin, pentru altii am fost floare dar,
acum imi ajut zambetul sa prinda curaj.
Imi leg inima de cer, pentru a iesi din labirintul lumii.
Sa fiu gazda inimii mele si sufletul sa-mi imbratiseze trupul,
Sa zbor deasupra pasilor nespusi ai vietii...
acolo unde aripile mele sunt libere sa aleaga.
Unii oameni, iubesc lanturile lor, altii, dependenta de ceilalti,
Unii, cer inimi, altii, o imbratisare cat o mie de cuvinte...
Eu, caut limitele nescrise si frumusetea altruismului...
Sa ma rup de mine si sa ma contopesc intr-un ideal...
Sa insemn tot ce sunt si sa fiu tot ce as putea fi.
Sa privesc in ochi lumea, pentru ca a fi, inseamna a fi un luptator.
Raspunsul a fost in mine tot timpul...
Am avut intotdeauna aripi, iar ele, au invins lanturile.

                                                                                                                            by: Daniela Stan



Wednesday, February 18, 2015

Love does not need subtitles

Love it is the answer to any question...is the key to any hearts...change the souls and restores life...The others are just details...
This is the gist of life, 
O heart, don't be afraid!
Even if it's walking on the fire, this only is the flame of life.  

Monday, February 16, 2015

Imi decorez visele pe genele tale

Tu dormi in somnul meu, iar eu, imi decorez visele pe genele tale...
Un strop de divin ce ingheata timpul si solidarizeaza cu gandurile mele.
O lacrima incepe sa cante; ea, stie sa pastreze ceea ce se pierde...ea, stie ce lipseste acolo unde nu exista.
Limbajul lacrimilor...miracolul neconditionarii, invizibilul din noi ce determina vizibilul.
Fidelitatea unei inimi...Sacru, Glorie, Castitate.
Stau mute buzele mele...intreaga lume a sufletului dialogheaza...
Calm nesfarsit, ce decripteaza tacerea.
Ajung in lumea ta pentru a gasi cee ce lipseste lumii mele...
Tu, ma lipsesti de ratiune...Tu, esti torta...Tu, esti leacul...
Iau potirul si beau din fantana inimii tale;
elixir datator de viata...melancolia ingerilor...aripi tesute din firele infinitului.
Tu dormi in somnul meu, iar eu, imi decorez visele pe genele tale.

                                                                                                                             by: Daniela Stan







Friday, February 6, 2015

Rasaritul ochilor tai in inima mea

Nemurirea privirii tale, rasare peste inima mea intre infinit si eternitate;
iubire creatoare, intelegand eternul ce nu poate fi atins de timp
si adevarul ascuns in mantia stelara a clipelor ce naufragiaza in taina vesniciei...
regatul destinului, unde stapaneste cuvantul ochilor tai peste smaraldul ochilor mei...
cuvantul infinitului, pasi ce escaladeaza inima mea si ingenuncheaza acolo unde viata isi canta romanta...
poem ce-si scalda esenta dorului in parfumul magic al cantului din nai...
izvor tamaduitor, dor divin, ecou invincibil de iubire...
glas de inger, ce ne poarta atat de aproape de ceea ce am putem fi.
Inima ochilor tai inchide noaptea, aducand lumina si eternizand-o cu aroma de ambra
fascinatie irezistibila, elogiul iubirii...facand punte catre sufletul meu de femeie.
Iubesc eternitatea ochilor tai si rasaritul lor in inima mea!
Misterul lor adancit, ce ma zidesc cu zambete pentru totdeauna. 
Ochii tai...aripile mele, oda inchinata sufletului meu;
imagine ce reflecta imaginea mea, ce hipnotizeaza simturile mele...
revelatia frumusetii, labirintul iubirii...strigatul unui nou inceput.

                                                                                   by: Daniela Stan






Thursday, February 5, 2015

Sa iubesti pana dincolo de gand

Sa iubesti, pana dincolo de gand, sa iubesti, cat duce drumul si timpul,
fara inceput si fara sfarsit...eternizand cu capul asezat pe infinit.
Cronicile inimilor nascute in zodia dragostei, nu au nevoie de cuvinte,
mainile sufletului, fac cunostinta intre ele.
Sa iubesti, sarutand timpul si viata, sa iubesti, asteptand neasteptarea;
atmosfera de religiozitate, unde iti este primita inima.
Sa iubesti dincolo de cuvinte, sa iubesti, adancimea tainica a lucrurilor...
Balada dulce-a iubirii, cantand rugaciunea inimii,
izvorul sufletului ce susura verdele zilelor.
Sa iubesti pana dincolo de gand, dincolo de traire...fara popasuri;
cat duce drumul si timpul...si, mai departe de atat.

                                                              by: Daniela Stan






Citat

Ce minunat ar fi, dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima!” 
― Liviu Rebreanu



Wednesday, February 4, 2015

El poate ceea ce eu simt

Rasarit din lacrima...asta ii spun cand nu-i vorbesc..
si el...el, este obisnuit sa asculte tacerea mea;
adancime sufleteasca cu forme si rezerve inepuizabile.
Intre noi, clipele au greutate, pe ele se odihneste vesnicia;
fioruri balsamice, extragandu-si seva din nuantele timpului absent.
El poate ceea ce eu simt...ochi ce asculta...inima ce vede.
O singura picatura din ceea ce eu simt; existenta paradisului prin dorinta.
Iubirea lui imi patrunde realitatea cu un calm nesfarsit,
sfideaza durerea si-mi indulceste destinul.
In zori cad razele pe directia inimii, dand avertisment intunericului...
In zori, gandurile-mi soptesc pentru a nu plange si dorinta imi scrie  pentru a nu muri.
Dorinta inimii mele o pun in inima ta...o inima fara porti si interdictii.
Tu poti ceea ce eu simt...Tu simti ceea ce eu nu-ti vorbesc...
Rasarit din lacrima...asta ii spun cand nu-i vorbesc.

                                                                                                                   
                                                                                                                               by: Daniela Stan




Tuesday, February 3, 2015

Undeva, deasupra curcubeului, eu ma intorc la inocenta dragostei

Undeva, deasupra curcubeului, eu ma intorc la inocenta dragostei...
esenta a ceea ce sunt aripile mele...
zburand pe cerul inimii,
calatorind printre emotii, amintiri si imagini...
existand pentru a cunoaste imposibilul...
traind pentru a face intreaga lume a sufletului posibila.
Desfasor aripile mele si ating fruntea cerului,
Ating obrazul infinitului si ii daruiesc culorile gandurilor mele...
clipe de lectura...
Stau mute buzele mele, doar lacrima vorbeste cu slove de roua...
Preludiu murmurat
ce nu profaneaza transparenta de cristal indestructibil al infinitului.
Imi intercepteaza avalansa sentimentelor, imi recunoaste dorinta...
Plec din mine si strabat vesnicia, aducandu-i ofranda dragostea,
Simfonie in albastru ce cuprinde nemarginirea;
zbor de iubire, dreptul la nemurire, rasuflarea ritmurilor divine.
Undeva, deasupra curcubeului, eu ma intorc la inocenta dragostei...

                                                  by: Daniela Stan