Am dat lacrimilor adresa mea

Mi-am facut lacrima mesager si i-am dat adresa inimii mele,
Mi-am lasat sufletul la margine de timp si mi-am vandut trairile pe iluzii,
Am permis durerii sa rataceasca debusolata in profunzimea fiintei mele
si am trait sufocata in umbra celor ce m-au facut sclava tristetii.
Mi-am aratat sufletul si l-am pierdut putin cate putin,
uitand ca viata nu iti ofera garantii si nimic nu este fara sfarsit.
Stiind ca orice drum are un pret si orice vis pecetea lui,
mi-am trait zbuciumul amintirilor si am simtit gustul amar al tradarii.
Am fost confuza in trairile mele si am vazut doar apusul la orizontul destinului meu.
In goana dupa fericire am pierdut esentialul si tot ce era vizibil mi-a fost neclar.
Cand esti dependent de iubire, uiti sa-ti amintesti cine si cum esti,
Esti pe cont propriu facand compromisuri fara sa mai tii evidenta.
Cand ratiunea iti este calauza dar inima se odihneste in pretexte,
inveti sa suferi in atatea feluri, iar dialogul cu singuratatea este iminent.
Cand iti lasi simturile sa calatoreasca pe frecventa timpului, pierzand destinatia,
dispare intelepciunea de a deosebi lucrurile si a percepe adevarul.
Cand nuantele sufletului migreaza, lasand locul unui peisaj lipsit de imagini,
ai vrea sa intorci fila destinului sperand ca totul sa fie ireversibil.
Cand dispui de liberul arbitru si alegi gresit, uitand ca viata nu este returnabila,
iti pierzi identitatea navigand intr-o lume straina sufletului tau.

mi-a scris viata, mi-a vorbit sufletul, m-a intrebat inima...
Pot eu judeca?
am ingenuncheat la poarta sufletului meu si recuperand o lacrima, i-am scris: Iarta-ma!

                                                  by: Daniela Stan