daniela

daniela

Tuesday, December 30, 2014

Dragoste, am ceva sa-ti spun!

Dragoste, am ceva sa-ti spun!
Pentru fiecare in lume s-a creat o pereche...
Ceea ce inima mea cauta, am scris in pergamentele dragostei.
In infinitatea clipelor, exista relatii pure,
pentru ca dragostea este fericirea necesara inimii.
Nu stiu cand va veni chemarea dragostei cu binecuvantarile ei...
Vino si imbratiseaza-ma pentru a-mi gasi calea!
Voi locui in ochii tai si iti voi spune secretele inimii mele,
Ritmul batailor inimii mele isi are ecoul in bataile inimii tale.
Tu faci sa triumfe sentimentele asupra ratiunii,
Tu ma completezi si respir doar atunci cand simt respiratia ta,
Tu dormi in somnul meu, in lacrimile mele, in dorinta mea,
Tu esti balsam vindecator pe ranile mele vechii,
Tu esti fiecare motiv, speranta, vis...
Dragoste, am ceva sa-ti spun!
Gaseste-l pe acela care sa-mi soarba fiecare lacrima si sa-mi ofere pace...
Gaseste-l pe acela care v-a privi in inima mea fara limita de timp...
Pentru ca legatura inimii este foarte pretioasa...pentru ca dragostea este fericirea inimii...

                                                    by: Daniela Stan





Ai fost...

Povestea mea incepe cu iubire si se termina in tradare...
Ai fost dorinta si pacatul meu, pansament si rana, agonie si extaz.
Povestea mea incepe cu speranta si se termina in dezamagire...
Ai fost puterea mea si strainul din bratele mele...adapost si umbra, binecuvantare si chin.
Povestea mea incepe cu tine si se termina cu amintirea ta...
Ai fost norocul si pedeapsa mea, sansa si blestem, inger si demon.
Ai fost...
si durerea a prins radacini...
radacinile trecutului...un trecut cu o dragoste necredincioasa,
un trecut cu ramasite de iubire...
Pot schimba totul dar, nu pot schimba inima ta...
Drumul meu langa tine, nu a dus nicaieri...
Cate rani are inima mea!
Cat de mare a fost pretul fidelitatii mele!
Amintirea ta imi chinuie lacrimile...este pedeapsa mea...
Ceea ce a fost intre noi nu a avut identitate...sufletul tau nu a ars niciodata pentru mine...
M-ai lasat sa plec...pentru totdeauna...
te-ai rupt de sufletul meu iar inima mea a ramas fara protectie...
inima mea a ramas sa testeze suferinta...
marturii captive ce imi scriu pentru o sansa...
Sansa de a insista ca viata sa-mi zambeasca,
Sansa de a nu mai lasa timpul sa ma depaseasca...
pentru ca timpul nu priveste inapoi, nu asteapta, nu renunta la ceea ce a luat...
Ai fost...

                                                       by: Daniela Stan



Daca tu ai fi aici...

Daca TU, ai fi aici si nu in vise
si ziua de maine sa fie pentru totdeauna,
Mi-ai transforma ramasitele sufletului in flori de portocal
si fragilitatea mea in pofta de a descoperi noi dimineti.
Daca TU, ai fi aici si nu in chemare
si destinul meu sa-si gaseasca odihna in bratele tale,
M-as naste odata cu tine, precum anotimpurile,
o femeie in cautarea culorilor sale.
Daca TU, ai fi aici si nu in povestea mea
si sa-mi potolesc setea la izvorul buzelor tale, sorbindu-le mirul,
As descoperi armonia inefabila a trupului meu
fara sa-mi cenzurez dorinta.
Daca TU, ai fi aici si nu in necunoscut
si din gandurile mele sa fac punte catre tine,
As calatori intr-o noua dimensiune, unde tu esti eternitatea mea;
un rasarit imposibil de uitat.
Daca TU, ai fi aici si nu in distanta
si sa ma adancesc in blandetea ochilor tai ceresti,
Mi-as impleti cuib la adapostul divin al sufletului tau;
pulbere de raze ce-mi mangaie existenta.
Daca TU, ai fi aici si nu in timp
si sa-mi revars nectarul soaptelor mele peste mireasma fiintei tale,
As imortaliza fiecare moment intr-un peisaj autentic al dragostei...
poem ce abunda de emotii cu fiecare clipa...

De ce mi se pare ca te iubesc dintotdeauna?


                                                  by: Daniela Stan



De te-as intreba iubite...

De te-as intreba iubite, de pot sa vin in lumea ta
si sa-ti impletesti povestea ta frumoasa cu a mea...
Inima sa-mi inrobesti si vie sa ma faci sa simt,
in oaza dragostei eterne sa ma cufund in infinit...
De te-as intreba iubite, de poti gasi tu drumul meu,
citind in stele a mea dorinta, de-a te chema de-mi este greu,
Caci fara tine viata nu-i si fara tine nu-i divin,
imi prinde dorul radacini, dorinta-mi se transforma-n chin...
De te-as intreba iubite, cum faci de simti chemarea mea
si totul capata un sens...doar tu-ntelegi, doar tu poti da,
Iar sufletu-mi improspatezi, caci dragostea ta mantuie...
Cum as putea eu sa nu las, iubirea sa ne mistuie?
De te-as intreba iubite, al meu pe veci de vrei sa-mi fii
si simfonia clipelor sa cearna o dragoste cum alta nu-i...
E lacrima si e dorinta, un lucru sacru si sublim,
sa ne unifice-ntr-o fiinta, un legamant ceresc sa fim...
De te-as intreba iubite, dar, eu nu stiu cand vei veni...
Te-astept de-o vesnicie parca...voi astepta inca o zi.
Sfideaza timpul pentru mine, far de lumina ca sa-mi fii
ce-mi lumineaza existenta cu focul cald al inimii...

                                                  by: Daniela Stan



Vreau o lume unde tu existi!

Dincolo de vise, trebuie sa fie o lume unde tu existi.
De-as putea sa-ti scriu cuvinte despre o iubire ce depaseste totul,
despre o dragoste incrustata in adevar, ce unifica si vindeca!
De-as putea sa-ti arat frumusetea neegalata ce emana din devotamentul meu puternic si perla lacrimei mele accentuand puritatea!
Ma intreb: Unde incepe hotarul unei lumi in care sa nu-mi planga inima in poeme,
o lume unde sa nu te iubesc numai in vise?
Inima ta sa se potriveasca cu a mea si viata mea sa o completeze pe a ta.
Sa fii copacul meu cu magnolii inflorite sub care sa imi odihnesc lacrima si spiritul meu sa ramana intact.
Pentru ca, numai tu poti schimba nuantele triste ale vietii mele in suras.
Gaseste regatul inimii mele, unde nu exista limita si nici imposibil!
Sa vezi cum imi picura din suflet dorinta de a-mi lipi sufletul de tine.
Chipul tau il vad multiplicat in tot ce-i viu si frumos,
Ochii tai si ai mei au atatea sa-si spuna si, cine stie...poate tu esti mantuirea mea.
Cu tine, simt ca voi fi privilegiata de imensitatea dragostei ce-mi va taia rasuflarea,
Cu tine, voi recupera fiecare moment pierdut...pentru ca tu imi dai un motiv sa ma simt vie.
Fara tine, eu ma pierd, ma sting...voi deveni...*a fost odata*...
Cu tine, vreau sa traiesc un inceput si sfarsit...pentru ca iubesc deopotriva lumina si umbra ta.
Dar timpul...timpul ne separa prin distanta...uitand ca destinul meu este in tine si doar prin tine imi renaste pofta de viata.
Uitand ca sufletul meu depinde de tine iar rugaciunea mea este dragostea.
Timpul...timpul ma tine captiva in labirintul clipelor, facandu-ma sa ma dezintegrez in particule de dorinta...
Dorinta de a sfida distanta si de-a ajunge la intalnirea inimilor noastre.
Dorinta ca totul sa fie autentic, nimic efemer si sa te pastrez de-a pururi.
Cauta-ma, acum si nu maine!
Gaseste-ma si pastreaza-ma pentru totdeauna!
Ramai in mine cu sensibilitatea si nobletea ta pentru vesnicie...niciodata o amintire!
Cantul inimii mele, as vrea sa il auzi doar tu...mesagerul ce face sa curga din clepsidra timpului, focul sacru al dragostei.
Doar TU...cel ce exista acolo...undeva...doar pentru mine...

                                                  by: Daniela Stan



Inima mea insista

Zambetul tau vorbeste cu inima mea,
Binecuvanteaza sufletul meu si creeaza armonie in haosul vietii mele.
Vocea ta...adapostul cuvintelor ce-mi mangaie gandurile obosite de dor...
ce insista sa simt aroma clipelor invaluite in parfumul celor mai frumoase simturi.
Ochii tai...sublim poem scris in tacere...soapte ce indeparteaza puterea de supravietuire a singuratatii mele.
Lacrima ta...un inger preschimbat in miracol...imn si candela in templul sufletului meu.
Surasul tau...mozaic de toamna blanda, ce ma surprinde cu tonuri calde, pastelate.
Ambrozia gurii tale...ma inalta in cascade de lumina si explozie de sentimente...
in note romantice ce ma lasa fara glas, lasand dragostea sa triumfe.
Mireasma fiintei tale...vers dincolo de cuvinte, ce-mi zdrobeste lantul tristetii, eliberandu-mi inima.
Doar TU...amalgam de emotie si echilibru, pasiune si caldura...
compozitie sufleteasca ce cuprinde expresia pura a dragostei...cuvant ce prinde culoare...
emotii starnite cu blandete si simplitate.
Iubesc omul care apartine doar lumii mele, doar al meu...
ce lasa intrebarile sa treaca, ce ma aprinde, ce ma face sa ma recunosc in el.
Viata are gustul tau, e intruchipata in tine!
Tu, esti dorinta si pacea mea, 
Esti doar tu si inima mea insista pentru tine...

                                                   by: Daniela Stan






Unde sunt eu...?

Am cazut in capcana dragostei si am crezut intr-o inima mincinoasa...
lasandu-mi dezarmata toata fiinta mea si dragostea sprijinita de o iluzie.
Cand mori constient in fiecare zi, privind cum si tacerea este o minciuna,
tot ceea ce primesti, este un act dezonorant si elemente de tortura.
Cand lumea iti este sub asediu si aripile-ti sunt incendiate,
durerea iti este multiplicata iremediabil iar ecourile ei se pierd in neant...
Cand inima capituleaza si dragostea ta este calcata in picioare,
viata ta ingenuncheaza transformandu-se intr-o trista saga...
Cand esti smuls din lumea ta si toate visele iti sunt anulate,
uiti sa-ti protejezi sufletul iar zgomotul tristetii este palpabil...
Cand suferinta nu mai are secrete, ai nevoie de pansamentul unei amintiri
sa anuleze cascada fluida a intunericului din inima ta...
Atunci cand iti lasi viata condimentata de minciuni
si accepti la masa sufletului tau ingredientele tradarii...
dragostea ta devine colectionara dezamagirilor si lacrimilor...
Cand nu-ti mai recunosti arhitectura sufletului si te intrebi: Unde sunt eu?
vaslesti prin gandurile tale, dorind sa te intorci la ceea ce ai fost...
uitand de momentele ce ti-au tatuat visele si au simulat fericirea...
gasind puterea de a renaste, departe de o inima mincinoasa, vanzatoare de iluzii...

                                                by: Daniela Stan



Regret ca am crezut dar... niciodata ca am iubit!

Ca un desert mi-e inima, tristetea singur calator,
Emotii curg peste un suflet ce-i mistuit de-atata dor...
Si ganduri mintea-mi parjolesc si suferinta-mi arde-n piept,
Destinul m-a facut sa fug, atunci cand trebuia sa merg.
Imi bantuie prin corp trecutul si iarna lasa-n urma lui...
De as gasi acel remediu sa alung povara timpului!
Sa nu ma-ntreb intotdeauna unde incepe viata mea,
Sa nu mai ratacesc eu calea fara dorinta de-a zbura.
De ce ma inchid intr-o clepsidra cand insetata-s de real?
De ce durerea-i calauza cand vreau sa m-ancorez de mal?
De ce respir doar compromisuri cand oxigen mi-e dragostea?
De ce sa ma justific lumii ce imi scufunda lumea mea?
In viata, timpul se evapora, pierzi conexiunea cu el...de multe ori poate fi difuz sau distrugator...
Am lasat sa curga timpul, am impartit timpul, l-am plantat in suflet...
Privesc in inima mea si despletesc amintiri...
Am iubit pana la epuizare, pana la durere, pentru totdeauna...
Am daruit din spatiul inimii mele dar, eu nu am avut niciodata loc in spatiul din inima altora...
Am daruit fara sa fur dar, am primit fara sa cer, fara sa vreau, fara sa mi se potriveasca...
Cuvinte ce au creat minciuna si fapte ce au distrus adevarul...
Inima mea...un loc din care sa-mi amintesc si niciodata sa uit...

                                                           by: Daniela Stan


Regret ca am crezut dar... niciodata ca am iubit!







Stie cineva...?

Stie cineva cata dragoste exista intr-o lacrima si cata durere intr-un zambet?
cata iertare poate fi in cicatricea unei inimi si cata suferinta in frumusetea unei clipe?
Stie cineva cat delir poate cuprinde o speranta si cata poezie poate scrie un sfarsit?
cate regrete pot fi in profunzimea unei cunoasteri si cata esenta in puterea unui sacrificiu?
Stie cineva cate iluzii iti pot mangaia realitatea si cate vise renasc din umilinte?
A trait cineva generozitatea unei rani si a cunoscut fortareata unei amintiri?
Stie cineva cum singuratatea iti poate fi sarutata de dorinte si greseala de un potential ascuns?
cata tradare poate imbraca o imbratisare si cata binecuvantare descoperi in puterea unei renuntari?
Stie cineva...?

                                                by: Daniela Stan






Am dat lacrimilor adresa mea

Mi-am facut lacrima mesager si i-am dat adresa inimii mele,
Mi-am lasat sufletul la margine de timp si mi-am vandut trairile pe iluzii,
Am permis durerii sa rataceasca debusolata in profunzimea fiintei mele
si am trait sufocata in umbra celor ce m-au facut sclava tristetii.
Mi-am aratat sufletul si l-am pierdut putin cate putin,
uitand ca viata nu iti ofera garantii si nimic nu este fara sfarsit.
Stiind ca orice drum are un pret si orice vis pecetea lui,
mi-am trait zbuciumul amintirilor si am simtit gustul amar al tradarii.
Am fost confuza in trairile mele si am vazut doar apusul la orizontul destinului meu.
In goana dupa fericire am pierdut esentialul si tot ce era vizibil mi-a fost neclar.
Cand esti dependent de iubire, uiti sa-ti amintesti cine si cum esti,
Esti pe cont propriu facand compromisuri fara sa mai tii evidenta.
Cand ratiunea iti este calauza dar inima se odihneste in pretexte,
inveti sa suferi in atatea feluri, iar dialogul cu singuratatea este iminent.
Cand iti lasi simturile sa calatoreasca pe frecventa timpului, pierzand destinatia,
dispare intelepciunea de a deosebi lucrurile si a percepe adevarul.
Cand nuantele sufletului migreaza, lasand locul unui peisaj lipsit de imagini,
ai vrea sa intorci fila destinului sperand ca totul sa fie ireversibil.
Cand dispui de liberul arbitru si alegi gresit, uitand ca viata nu este returnabila,
iti pierzi identitatea navigand intr-o lume straina sufletului tau.

mi-a scris viata, mi-a vorbit sufletul, m-a intrebat inima...

Pot eu judeca?
am ingenuncheat la poarta sufletului meu si recuperand o lacrima, i-am scris: Iarta-ma!

                                                  by: Daniela Stan